REGULAMENTUL 
cu privire la autorizarea, organizarea și desfășurarea vânătorii în fondurile cinegetice
la speciile de faună de interes cinegetic
La 13 octombrie 2021, Guvernul Republicii Moldova a aprobat REGULAMENTUL cu privire la autorizarea, organizarea și desfășurarea vânătorii în fondurile cinegetice la speciile de faună de interes cinegetic (în continuare Regulile de vânătoare) https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=128419&lang=ro , care este un act normativ la Legea vânătorii și fondurilor de vânătoare nr. 298/2018.
Anterior, într-o formă prescurtată, acestea au fost alipite la Anexa nr. 1 a Legii regnului animal nr. 439 și nu au cuprins multe aspecte și acțiuni efectuate în timpul vânătorii. În mare parte, vânătoarea în RM a avut un caracter neoficial, mai degrabă „nescris”, și era respectată de vânători benevol, în conformitate cu tradițiile și obiceiurile de mulți ani. Necesitatea adoptării Regulilor de vânătoare, ca act normativ, luând în considerare toate defectele și deficiențele Anexei nr. 1, a fost un pas logic, vital, conceput pentru a asigura o interpretare clară a anumitor cerințe pentru organizarea și desfășurarea vânătorii, determinarea metodelor și mijloacelor utilizate la vânătoare, stabilirea îndatoririlor și drepturilor participanților, procedura de utilizare a vânatului, inclusiv a celui dobândit ilegal și multe altele.
La ce ar trebui să acordați atenție,
când studiați acest document?
1. După cum se știe, gestionarea gospodăriei cinegetice îl oblige pe utilizator să efectueze evaluarea de primăvară a efectivului de animale sălbatice de interes vânătoresc și să prezinte rezultatele ministerului de resort pentru analiza lor și aprobarea cotelor de recoltare în sezonul de vânătoare. Din păcate, în ultimii 7–8 ani procedura de deschidere a sezonului de vânătoare, din diverse motive și, uneori, intenționat, s-a tărăgănat, fapt care a provocat nemulțumire legală în rândul utilizatorilor și vânătorilor. Uneori, cu o zi înainte de deschidere, membrii Societății nu știau dacă va fi sau nu va fi aprobată hotărârea guvernamentală corespunzătoare. La elaborarea Regulilor de vânătoare autorii au ținut cont de această problemă. Dorind să simplifice procedura de aprobare a cotelor de recoltare pentru sezonul de vânătoare curent, în art. 4 ei au explicat clar procedura pentru luarea deciziei respective.
Așadar, ca mai înainte, gestionarii efectuează evaluarea de primăvară a efectivului de animale sălbatice, după care datele contabile și propunerile pentru stabilirea cotelor de recoltare în sezonul curent sunt trimise Administratorului fondului de vânătoare (Ministerului de resort). Art. 4 din Regulile de vânătoare prevede ca stabilirea cotelor anuale, precum și metodologia contabilă, să fie aprobate prin ordinul Ministerului Mediului și publicat în Monitorul oficial al Republicii Moldova, cel târziu cu 30 de zile lucrătoare înainte de deschiderea sezonului de vânătoare, adică până pe 15 iulie. Astfel, procedura anterioară pentru aprobarea cotelor de recoltare a fost simplificată. În loc de publicarea unei hotărâri guvernamentale speciale, va fi suficient să se aprobe și să se publice ordinul corespunzător al Ministerului.
2. Regulile definesc căile și metodele de vânătoare utilizabile. Pe lângă cele cunoscute și aplicate anterior, autorii au adăugat metode „noi”, care nu au fost practicate în țara noastră. Acestea includ: vânătoarea „la pândă”, „la nadă”, „prin ademenire” – la animale copitate, vulpe și șacal. Utilizarea lor nu este ceva nou pentru mulți vânători și are o răspândire largă în majoritatea țărilor europene. Desigur, legalizarea acestor metode va extinde hotarele vânătorii și capacitățile vânătorilor de a le utiliza.
3. În rândul armelor cu țeava lisă, folosite în mod tradițional, Regulile de vânătoare permit și utilizarea armelor cu țeava ghintuită, calibru de cel puțin 223 Rem, precum și utilizarea arcului cu săgeți și a păsărilor de vânătoare, în funcție de calea și metoda de vânătoare, speciile de animale sălbatice care se vânează.
Utilizarea armelor cu țeava ghintuită e specifică. Înainte de intrarea în vigoare a Regulilor de vânătoare, utilizarea armei cu țeava ghintuită era permisă doar la vânătoarea selectivă. Acum ea poate fi folosită și la alte tipuri de vânătoare (cerb, căprior, mistreț, vulpe, șacal). Totodată, pentru proprietarii de arme cu țeava ghintuită Regulile de vânătoare include o serie de restricții. În conformitate cu p. 116 (16), proprietarul armei cu țeava ghintuită trebuie să aibă o experiență de cel puțin 5 ani, să absolve cursurile de instruire cu privire la utilizarea acesteia la vânătoare, să treacă examenul corespunzător și să obțină un permis special. Astfel de cerințe stricte pentru proprietarii de arme cu țeava ghintuită sunt justificate, concepute pentru a asigura securitatea tuturor participanților la vânătoare.
Regulile de vânătoare cu păsări de vânătoare sunt prezentate într-un capitol separat. Această vânătoare anterior nu era practicată, dar a început să reînvie activ în multe țări europene. Autorii Regulilor au primit numeroase propuneri pentru a implementa acest tip de vânătoare. Capitolul corespunzător listează nu numai ce specii de păsări de vânătoare pot fi utilizate, dar determină și procedura pentru achiziția, înregistrarea și folosirea lor. Vânătoarea cu păsări permite multor participanți să se adâncească în obiceiurile și tradițiile vânătorești, care au ajuns la noi încă din cele mai vechi timpuri, pentru a obține o încărcătură emotivă de nedescris. Mulți vânători, în special cei care locuiesc în oraș și nu au un câine prepelicar, ca alternativă, se vor putea alege cu o pasăre de vânătoare, simplu de dresat, fără pretenții și potrivită la diferite tipuri de vânătoare: de la rață, prepeliță, cioară, porumbel până la iepure, vulpe și șacal.
O noutate pentru ortacii din Moldove va fi, de asemenea, și vânătoarea cu arcul, practicată în peste 130 de țări ale lumii, inclusiv în Europa, SUA, Canada și Australia. Doar în Statele Unite sunt peste 3 milioane de amatori. Sensul unei astfel de vânătoare este de a complica cât mai mult procesul, deoarece împușcarea din arme de foc este mult mai ușoară și mai eficientă. Arcul poate fi folosit pentru a vâna copitate (cerb nobil, elan, cerb cu pete, căprior, muflon, mistreț) și iepuri de vizuină. Regulile prevăd ca la vânătoarea cu arcul să fie admiși membrii organizațiilor de vânători, care au o vechime de cel puțin 5 ani de utilizare a armei cu țeava lisă, care au absolvit cursurile de arcași, confirmate prin trecerea unui examen special.
4. În art. 13 din Reguli sunt indicate documente care dau dreptul de a participa la vânătoare:
1) carnetul de vânător, cu excepția elevilor/studenților instituțiilor de învățământ, care participă la vânătoarea colectivă;
2) autorizația de vânătoare (bilet/ permis de vânătoare, permis de vânătoare la copitate sălbatice);
3) permisul de port-armă;
4) permisul de a vâna cu arcul;
5) pașaportul pentru câinele de vânătoare sau pașaportul pentru pasărea de vânătoare dresată, în cazul utilizării acesteia.
Astfel, împreună cu membrii organizațiilor la vânătoare pot participa și studenții acelor instituții de învățământ, în care se pregătesc specialiști în domeniul cinegetic.
5. În Reguli, într-un capitol separate, sunt descrise detaliat nu numai metodele și căile de vânătoare la fiecare specie de animale sălbatice permise, dar și procedura și termenii desfășurării, obligațiile și drepturile participanților și ale șefilor de vânătoare, fracțiile alicelor, premise pentru utilizare la fiecare specie de vânat.
Ca și mai înainte, pentru organizarea corespunzătoare și asigurarea securității maxime în desfășurarea vânătoarei colective, gestionarul numește un șef de vânătoare, responsabil de întreaga procedură de organizare, conducere și încheiere a vânătorii. Drepturile și obligațiile sale sunt indicate într-un capitol separat, în care toate detaliile acestui proces sunt descrise pe larg. Inovația este că, atunci când se organizează și se desfășoară o vânătoare “la goană”, șeful vânătorii, dacă este necesar, numește una sau două persoane responsabile de gonaci, organizarea și desfășurarea corespunzătoare. Până la adoptarea Regulilor de vânătoare, responsabilitățile șefului erau îndeplinite în principal de activiști, președinți ai colectivelor primare de vânători, șefii echipelor de vânători etc. Acum, aceste obligații sunt puse pe umerii paznicilor de vânătoare din fondurile cinegetice, care au experiență și cunoștințe adecvate în acest domeniu, care cunosc în detaliu întreaga procedură pentru organizarea și desfășurarea vânătorii la animale copitate și de blană.
„La goană” participanții trebuie să fie împărțiți în gonaci și trăgători. Regulile stabilesc că la vânătoare pot participa doar posesorii de carnete de vânător. Gonacii nu au dreptul să participe cu arme, cu excepția organizatorului goanei. Dar, în acest caz, ce să facă cu armele vânătorii-gonaci Regulile nu spun; rămâne doar să sperăm că vânătorii înșiși vor lua decizia corectă de stocare a armelor pentru perioada participării lor la goană.
La vânătorile colective, cu utilizarea metodei „la goană”, toți participanții, ca mai înainte, în mod obligatoriu, trebuie să fie echipați în veste reflectoare pentru evidențierea lor pe fundalul terenurilor de vânătoare.
6. A 7-a secțiune a Regulilor stabilește reguli pentru efectuarea vânătorii cu câini de vânătoare. Ca mai înainte, se preconizează că la vânătoare se permite folosirea doar a câinilor de vânătoare de rasă, care au acte privind originea lor. Vânătorul trebuie să aibă la el pașaportul câinelui. Utilizarea câinilor fără acest document va fi calificată ca o încălcare a regulilor și se sancționează în conformitate cu legislația în vigoare.
În conformitate cu Regulile de vânătoare, pașapoartele câinilor de vânătoare sunt emise de Agenția de mediu, pe baza documentelor privind originea câinelui (pedigree) și a rezultatelor testărilor efectuate de secția chinologică a SVPM sau de cluburile chinologice.
In Republica Moldova cu înregistrarea câinilor de toate rasele, inclusiv de vânătoare, se ocupau și se ocupă organizațiile obștești (de exemplu, Societatea vânătorilor sau cluburile chinologice), care dispun de specialiști – chinologi, competenți nu numai pentru eliberarea documentului privind originea câinelui (genealogia), dar și examinarea, aprecierea exteriorului, existența calităților și abilităților lucrative corespunzătoare rasei.
În opinia noastră, decizia Agenției de mediu de a elibera pașaport unui câine de vânătoare nu este logică, e eronată. Nedumerire trezește și chestiunea privind rostul cheltuielilor din fonduri suplimentare din bugetul de stat pentru introducerea unei unități de chinolog în statele Agenției de mediu doar pe motiv că acest câine este de vânătoare. Oare nu mai logic ar fi ca înregistrarea câinilor de vânătoare să fie lăsată pe seama cluburilor chinologice sau a SVPM, ca mai înainte? Cu același succes, deci, Agenția ar trebui să se ocupe de înregistrarea câinilor de alte rase și pisici domestice, papagali etc.
O inovație rezonabilă și justificată, prescrisă în Regulile de vânătoare, este poziția în care, dacă proprietarul câinelui, din anumite motive, nu poate participa la vânătoare (delegație, îmbolnăvire, este în străinătate etc.), lui i se permite să încredințeze câinele unui alt vânător, cu condiția ca acesta să transmită și pașaportul câinelui, cu care va vâna. Această inovație va ajuta să se evite problema „perioadei de pauză” a câinilor, implicându-i în vânătoare în absența proprietarului, care va influența, fără îndoială, calitatea vânătorii și cultura comportamentului vânătorului pe teren.
7. Inovații plăcute pentru vânători sunt și cele două secțiuni (8, 9) din Reguli, care descriu în detaliu trofeul și vânătoarea de selecție. Ele explică ce înseamnă trofeu sau pur și simplu – exemplar, supus selecției, tipurile de arme, premise spre aplicare la vânătoare de trofee selective, și procedura de înregistrare a animalelor extrase. O scăpare a autorilor este faptul că în secțiunea despre vânarea trofeului nu se indică metodele de recoltare a acestuia.
8. Într-un capitol separat (5, articolul 116) interdicțiile introduse în timpul desfășurării vânătorii, care anterior au existat în diferite acte normative, nu au fost sistematizate sau că erau neclare. Amplasarea lor într-o secțiune, în opinia noastră, ar permite fiecărui participant la vânătoare să înțeleagă mai clar ceea ce este permis sau interzis să facă atunci când vânează, ce acțiuni ale vânătorilor se încadrează sub sancțiuni, calificându-le ca încălcări sau braconaj.
9. Totodată, trebuie menționat că Regulile de vânătoare au o serie de deficiențe și scăpări. În unele puncte, acestea nu sunt lipsite de ambiguitate, există erori tehnice, lacune și lobby vădit, de un anumit interes.
Bunăoară, în secțiunea 2, Vânătoarea la animalele sălbatice copitate, se supune că una dintre metodele de vânătoare la cerb, muflon, mistreț poate fi „la vizuină”, ceea ce este, cel mai probabil, o eroare tehnică, deoarece apriori sună ridicol și imposibil de executat.
Art. 41 afirmă că atunci când animalul rănit fuge în fondul de vânătoare al unui alt gestionar, recoltarea se realizează după anunțarea gestionarului. Dar aici, fără a da frâu liber fanteziei, poți formula o duzină de situații problematice posibile – de la imposibilitatea fizică de a-l anunța pe cineva până la imposibilitatea de a confirma faptul că această anunțare s-a făcut, în caz de contracțiune din partea aceluiași gestionar. Cel mai probabil, această cerință le va produce vânătorilor doar emoții negative și probleme neplăcute, dacă ar fi cazul ca animalul rănit să fie recuperat în așa mod.
O altă gafă e în art. 107. Citind, putem înțelege că tragerea din poziția „în picioare” se realizează doar atunci când este efectuată din turnul de vânătoare. Adică, s-ar părea că în toate celelalte cazuri de vânătoare (la păsări acvatice, iepuri, porumbei, prepelițe etc.) vânătorul este lăsat să tragă doar din poziția „pe șezute” sau „culcat”, nicidecum „în picioare „. Aparent, autorii Regulilor „ au încurcat” cuvântul „poziție”, „loc” cu cuvântul „turn”, ceea ce te induce în eroare.
În art. 102 se spune că la vânătoarea de animale sălbatice copitate și de blană șeful este obligat să informeze în scris inspecția de mediu teritorială și administrația publică locală, în termen de 72 de ore, înainte de începerea vânătorii, despre perioada , numărul participanților, locul desfășurării ș. a. m. d. O astfel de cerință pare a fi o invenție alogică, nu numai lipsită de temei, ci și de posibilitatea de a fi aplicată atât la noi, cât și în orice altă țară europeană, care nu asigură respectarea normelor prescrise în Legea 298/2018.
În mai multe articole, din păcate, setul de dispoziții introduse nu se identifică cu rezultatele analizei, ci mai degrabă cu un talmeș-balmeș de „opinii” abstracte ale cuiva, amestecate cu o ignoranță crasă în domeniul dat.
Acest lucru a devenit posibil datorită respingerii din partea autorilor Regulilor de vânătoare a mai multor propuneri temeinice și rezonabile, exprimate de vânători, specialiști în cinegetică, zoologi în procesul elaborării proiectului Regulilor.
Ghidată de bunul simț, la 25.03.2022, Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova s-a adresat, în scris, ministerului de resort cu propunerea de a elimina lacunele și scăpările respective din Regulile de vânătoare și din alte acte normative cu privire la vânătoare, ca la deschiderea sezonului să nu ne confruntăm cu fel de fel de probleme, ca inspectoratul abilitat cu funcții de control să nu fie folosit drept motiv speculativ pentru sancționarea participanților la vânătoare.
În general, rezumând, am dori să subliniem următoarele:
Până în 2021, am rămas singura țară din Europa, unde regulile de vânătoare nu au fost aprobate la nivel legislativ. În ciuda mai multor erori și deficiențe, adoptarea lor a fost, fără îndoială, un pas înainte și s-a făcut posibilă introducerea, asigurarea clarității și ordinii în problema organizării și desfășurării vânătorii. Suntem ferm convinși, că Regulile de vânătoare sunt doar un instrument legal și că el, în primul rând, trebuie să fie corect și convenabil tuturor participanților onești la acest proces. Conform logicii umane simple, principalul lucru, așteptat de la aceste Reguli de vânătoare, este simplitatea, claritatea și echivalența, absența restricțiilor excesive, respectarea cărora în practică este aproape imposibil de controlat. Admitem că, într-o serie de dispoziții din Regulile de vânătoare, aceste obiective nu au fost atinse de către autori, dar până la eliminarea lor toți vânătorii, inspectorii, paznicii de vânătoare etc. sunt obligați să le respecte.
Oleg CIOCOI,
președintele CR al SVPM