Așa se întâmplă că deschiderea sezonului de vânătoare în Republica Moldova este amenințată din nou.S-ar fi crezut că după intrarea în vigoare, de la 1 martie curent, a noii Legi a vânătorii și fondului cinegetic nr. 298/2018, o astfel de problemă nu ar fi trebuit să se repete. Realitatea „pur moldovenească”, însă, ne face să ne îndoim. De ce, de la an la an, deschiderea sezonului de vânătoare devine imprevizibilă? Cine decide? Care ar trebui să fie procedura de deschidere a sezonului? Ce schimbări pentru ameliorarea stării de lucruri s-au făcut în ultimii ani din partea organelor executive întru conservarea biodiversității, ocrotirii Naturii?

Pentru a limpezi apele neînțelegerii, cum se zice, ne-am adresat dlui Oleg CIOCOI, președintele Consiliului Republican al SVPM.

Așadar…

– Domnule președinte Oleg CIOCOI, din start, facem trimitere la noua lege în domeniul cinegetic, de susținere a activităților vânătorești în Republica Moldova, intrată deja în vigoare, dar iată că din nou am ajuns să ne întrebăm: de ce deschiderea sezonului întârzie?

– Da, în noiembrie 2018, Parlamentul Pepublicii Moldova a adoptat o nouă lege a vânătorii și fondului cinegetic cu numărul 298. Anume ea vine să reglementeze procedura de desfășurare a activităților vânătorești în conformitate cu cerințele concepției de dezvoltare a gospodăriei cinegetice naționale, aprobată de Parlament încă în anul 1998. După adoptare, însă, s-a anunțat o amânare pe doi ani, timp în care persoanele responsabile ale Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului trebuiau să elaboreze o serie de acte normative privind asigurarea funcționării acestei legi, dar…

– Trebuiau, dar?…

– Cu toții speram că, odată cu adoptarea unei legi complexe privind vânătoarea, crearea fondurilor cinegetice, conservarea vânatului, dezvoltarea intensă a domeniului respectiv, combaterea braconajului atât de nociv și tragerea la răspundere a infractorilor, problemele întortocheate, intenționat create, deschiderea defectuoasă a sezonului de vânătoare, an de an așteptat ca pe o mare sărbătoare de membrii SVPM, vor rămâne în trecut. În realitate, însă, totul s-a dovedit a fi mult mai anevoios, mai complicat și de neînțeles. De existența înrădăcinată a factorului birocratic așa și nu s-a ținut cont. Tot timpul socialmente necesar, alocat elaborărilor, sub fel de fel de pretexte controversate, hilare pe alocuri, s-a consumat în van. Astfel, un șir de acțiuni absolut necesare așa și nu au mai fost realizate. Apelurile noastre repetate către persoanele responsabile ale ministerului au rămas inerte, noi alegându-ne doar cu niște răspunsuri formale, cum că „lucrarea va începe în curând”, „actualmente avem obiective mult mai importante” ș. a. m. d. Ca urmare, după doi ani de promisiuni deșarte, carul cinegetic așa și nu s-a urnit din loc. Doar că noi, membrii SVPM, încadrați în activități curente, în așteptări, ne-am zbătut ca peștele pe uscat.

– Dar… de la 1 martie 2021, legea – subliniem! – a intrat în vigoare…

– A intrat! Numai că întregul domeniu cinegetic, după așa-zisele activități ministeriale, a rămas pe vechi, neasigurat legal, cum ar fi trebuit să fie, cu aceleași probleme anterior create artificial, din neglijența, incompetența, iresponsabilitatea unor demnitari de stat. Până la începutul sezonului actual de vânătoare, documentele de reglementare necesare, de exemplu, așa și nu au fost pregătite în totalitate (în primul rând, regulamentul de creare a fondurilor cinegetice și procedura de transferare a acestora gestionarului, în al doilea rând – regulile de vânătoare, dar și altele), menite să reglementeze ordinea de vânătoare, să lichideze lacunele existente, să asigure posibilitatea membrilor organizației noastre de a-și desfășura activitatea din plin și de a se bucura de drepturile oferite legal. Ca urmare a unei astfel de politici birocratice (i-am spune – sabotaj intenționat!), drepturile și interesele comunității vânătorești autohtone au fost încălcate în mod grobian.

– Conform legii, sezonul de vânătoare 2021–2022 trebuia să fie deschis la 15 august curent…

– Trebuia, dar nu s-a deschis. Cu atât mai mult că până la deschidere se mai cerea ca ministerul de resort să aprobe și cotele de recoltare a vânatului, pe care așa și nu le-a mai coordonat, nu le-a mai aprobat.

– Și care este procedura de aprobare a acestor cote de recoltare? Chiar e atât de complicată, de nu poate fi pusă la punct?

– Nu. Din februarie până în mai specialiștii SVPM au efectuat evaluările de primăvară ale efectivului speciilor de animale sălbatice de interes vânătoresc. Societatea noastră efectuează astfel de evaluări de-a lungul anilor după metodologia stabilită de Institutul de Zoologie. La aceste evaluări participă specialiști din domeniul cinegetic, al mediului, reprezentanți ai inspectoratelor de poliție, persoane bine pregătite. Lucrarea ca atare se desfășoară organizat, la modul cel mai serios. Conform rezultatelor evaluărilor în cadrul fiecărui fond de vânătoare, SVPM a și stabilit cotele de recoltare pe specii de vânătoare în sezonul 2021-2022, iar la jumătatea lunii iunie propunerile elaborate de noi, de specialiști, susținute de oamenii de știință, au fost trimise ministerului de resort pentru a le studia și a lua o decizie, însă… nu s-a luat.

– De ce nu s-a luat?

– Dacă anterior legea prevedea elaborarea unei hotărâri speciale a Guvernului privind deschiderea sezonului de vânătoare și aprobarea cotelor de recoltare, din acest an, în conformitate cu cerințele noii Legi nr. 298/2018, decizia privind aprobarea cotelor de recoltare în sezonul curent este luată de ministerul de resort, fără participarea Guvernului. De minister, deci, trebuia luată, dar, cu părere de rău, nu a fost să fie. Tărăgănarea (cu siguranță – intenționată!) a fost pusă în capul mesei.

– Dar față de alți ani, ce schimbări în domeniul cinegetic s-au mai produs?

– S-ar fi părut că sarcina a fost semnificativ simplificată comparativ cu anii precedenți și că probleme legate de deschiderea sezonului de vânătoare, dacă s-ar fi dorit, nu ar fi trebuit să apară. Pun accent pe „dacă s-ar fi dorit”, pentru că anume persoanele

implicate direct în soluționarea problemei ca atare nu au dat dovadă de inițiativă, nu și-au făcut onorabil treaba până la capăt, au avut, credem, alte interese.

– Vă bazați pe ceva concret?

– Da, sunt fapte! Pe de o parte, specialiștii asociației noastre au organizat și efectuat evaluarea efectivului animalelor sălbatice, au elaborat și au prezentat la timp cotele de recoltare; pe de altă parte, specialiștii ministerului, până la urmă, au examinat rezultatele prezentate și au luat și ei o hotărâre. Numai că lucrurile s-au dovedit a fi nu chiar atât de simple, deoarece alte persoane responsabile ale ministerului, pe ai căror umeri s-a pus sarcina de a lua decizia finală, nu s-au grăbit. Au așteptat, probabil, indicații de la alte persoane interesate sau că, aflate în tumultul evenimentelor politice din republică, s-au trezit la răscruce, s-au gândit ca nu cumva să se întâmple mai știm noi ce, altceva, în detrimentul celor care decid. Chiar dacă acest lucru s-a produs din cauza alegerilor parlamentare anticipate, numirii noului Guvern sau din alte motive, faptul rămâne fapt – timp de mai bine de o lună propunerile SVPM s-au murat pe rafturile ministerului, după care a urmat un alt răspuns cazon, care a provocat nu doar uimire…

– Uimire prin cum a fost întocmit?

– Ca să vedeți, întrebarea adresată ministerului privind aprobarea cotelor de recoltare în următorul sezon a rămas în aer, dar în aceeași scrisoare ministerul își exprima îngrijorarea în legătură cu faptul că Guvernul Republicii Moldova nu a aprobat încă regulile de vânătoare, a căror absență… nu permite să se desfășoare vânătoarea. Ei, ce treabă are iepurele cu drâmba, adică ce legătură au regulile de vânătoare cu cotele de recoltare? Cine e de vină că în decurs de doi ani aceste reguli nu au fost aprobate? Răspunsul ministerului, desigur, nu este un argument plauzibil, ci un fel de scuză camuflată. Aparent, reprezentanții ministerului au uitat că, încă în 2017, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 140 privind desfășurarea vânătorii și măsurile de siguranță la folosirea armelor. Dar dacă au uitat, atunci cineva ar fi trebuit să le amintească, să-i întrebe și de ce, nu?

– Ei, cu uitarea ni se pare că noi stăm foarte bine: un regim pleacă, altul se înscăunează… unul drege, altul strică… „stânga” uită ce a făcut „dreapta” și… mergem înainte!

– Cam așa! Păi, în același răspuns ni s-a mai spus că, pentru a decide asupra aprobării cotelor de recoltare, s-a ivit necesitatea stringentă de a studia contractele cu primăriile privind gestionarea terenurilor de vânătoare, încheiate de SVPM în 2003-2004 pentru o perioadă de 20 de ani. Ca și cum acest fapt, pentru unii, ar fi fost o mare descoperire și atât de neașteptată, încât s-ar fi cerut să fie reverificată urgent toată documentația. Chiar și faptul că acordurile acestea, acum 18 ani, au fost coordonate cu ministerul, nu a fost luat în considerare. Și cu toate că SVPM a expediat imediat ministerului o copie a documentelor respective, aceasta nu a influențat accelerarea aprobării cotei de recoltare.

– Reiese că anual procesul de deschidere a sezonului de vânătoare se extinde premeditat, dar și sistat poate fi? Cine răspunde?

– Evident! Procedura de aprobare a cotei se repetă anual, fără a se modifica în esență. Întrucât angajații ministerului nu se schimbă, prin natura activităților lor, imparțial, în timpul stabilit prin lege, ar trebui să se clarifice și să răspundă. N-o fac. S-a creat impresia că aceste persoane caută în mod premeditat fel de fel de motive pentru a întinde procesul de aprobare a cotelor, a deschiderii sezonului de vânătoare sau chiar pentru a-l sista, provocând astfel furia și protestul vânătorilor. Indignare deosebită stârnește faptul că încălcarea cerințelor legislației actuale de mediu are loc mai că la fiecare pas, iar funcționarii responsabili de acest arbitraj rămân nepedepsiți. Nici acum, nici din partea fostului ministru, nici din cea a secretarilor de stat nu a urmat nicio reacție la aceste încălcări grave ale legii. În plus, un angajat al ministerului care s-a ocupat nemijlocit de această chestiune, la sfârșitul lunii iulie, cu acceptul șefului său, și-a luat concediu până în septembrie, lăsând totul baltă.

– Ei bine, fostul ministru s-a dus, dar, ulterior, noul ministru cum ar trebui să procedeze, ca vânătorii să fie scoși din labirintul în care de fiecare dată sunt împinși de către subalternii poate că întâmplător nimeriți în funcții, cazoni, urmăritori de cu totul alte interese?

– Credem că, întâi și întâi, ministrul ar trebui să se clarifice în situația creată și, în cel mai scurt timp posibil, să găsească o soluție acceptabilă. Logic ar fi ca persoanele care nu respectă cerințele stricte ale legislației și indicațiile ministrului să fie trase la răspundere, ca funcționarii să urgenteze aprobarea cotelor de recoltare a animalelor sălbatice din fondul cinegetic al statului în sezonul de vânătoare 2021-2022. Orice deviere, întârziere, tărăgănare va duce la reacția negativă și la manifestarea nemulțumirilor din partea oamenilor.

– Da, ținem minte, au fost și proteste, sute de membri ai SVPM au venit în fața Ministerului Mediului spre a-și revendica drepturile…

– Păi da, anume de atâta mizăm pe rațiunea și chibzuința noului conducător de minister în procesul luării deciziilor, cu respectarea de către subalterni a drepturilor legitime ale cohortei în număr de peste 15 mii de vânători-membri ai SVPM. Asta ne dorim!

– În numele cititorilor VPM, Vă mulțumim!

Constantin BÂRCĂ